Deşi de mai bine de două decenii acest diagnostic este prezent din ce în ce mai des în clinicile şi spitalele de la noi, există încă o mulţime de necunoscute, temeri şi prejudecăţi legate de diferitele aspecte ce însoţesc şi definesc traseul acestei boli. Diagnosticul HIV/SIDA nu este doar o condiţie medicală, această boală vine însoţită de numeroase implicaţii psihologice, sociale, economice, juridice, familiale şi altele.
Reacţiile la aflarea diagnosticului HIV/SIDA sunt individuale şi
particulare, nu putem vorbi despre acelaşi tablou reactiv la persoane
diferite. Dar cu toate acestea, în general în tabloul reactiv sunt
predominante afectele dureroase, ele fiind considerate absolut normale
în acest context şi în situaţia cu care se confruntă pacientul.
Iată câteva dintre tipurile de reacţii posibile la comunicarea diagnosticului de infecţie HIV: tristeţe, disperare, şoc, negare, furie, blocaj/anestezie
emoţională, senzaţie de irealitate, retragere, renunţare, izolare ş.a. Bolile
incurabile, cele cu potenţial letal - aşa cum este privită de cele mai
multe ori această boală - sunt percepute ca pierderi ireversibile de
către pacient şi generează trăiri de neputinţă, inutilitate,
incapacitate, deznădejde. În
această situaţie este extrem de necesară consilierea psihologică a
persoanelor care se văd puse în faţa unui astfel de diagnostic, situaţie
copleşitoare prin implicaţii, consecinţe, evoluţie şi parcurs.
Consilierea este un proces treptat, de durată în care se urmăreşte ca
persoana să-şi poată asuma trăirile şi limitările impuse de boală,
ventilarea emoţiilor şi deblocarea resurselor adaptative pentru a face
faţă situaţiei prezente. Consilierul urmăreşte identificarea trăirilor
pacientului pentru o abordare eficientă în scopul corectării,
reorientării acestora sau în vederea suportului emoţional adecvat;
aceste trăiri pot fi: teamă paralizantă, autoblocantă, stare de alertă,
îngrijorare sau nelinişte excesivă, disperare, deznădejde, sentimentul
că nu mai e nimic de făcut, că totul este în zadar, însingurare,
autoizolare, retragere, sentimentul de pierderea controlului, că nu mai
este stăpân pe propriul destin şi că viaţa intră pe un traseu implacabil
în care propria voinţă nu mai contează.
Rolul psihologului este deosebit de important de-a lungul întregului
demers medical al pacientului seropozitiv HIV: începând cu comunicarea
diagnosticului, informarea şi educarea în raport cu boala de care
suferă, evaluarea psihologică, susţinere/reechilibrare emoţională,
asistarea pacientului în căutarea unui sens pentru ceea ce trăieşte şi
recăpătarea controlului cognitiv asupra situaţiei nou apărute, toate
acestea sunt obiective importante de urmărit în cadrul şedinţelor
repetate de consiliere psihologică.
******************
Testare HIV gratuit la INBI "Matei Balş" București.
Secţia de Zi Adulți: 021. 2010. 980 / int. 2000
Adresa: Str. Dr. Grozovici nr 1, Sector 2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu