Deşi de mai bine de două decenii acest diagnostic este prezent din ce în ce mai des în clinicile şi spitalele de la noi, există încă o mulţime de necunoscute, temeri şi prejudecăţi legate de diferitele aspecte ce însoţesc şi definesc traseul acestei boli. Diagnosticul HIV/SIDA nu este doar o condiţie medicală, această boală vine însoţită de numeroase implicaţii psihologice, sociale, economice, juridice, familiale şi altele.
Reacţiile la aflarea diagnosticului HIV/SIDA sunt individuale şi
particulare, nu putem vorbi despre acelaşi tablou reactiv la persoane
diferite. Dar cu toate acestea, în general în tabloul reactiv sunt
predominante afectele dureroase, ele fiind considerate absolut normale
în acest context şi în situaţia cu care se confruntă pacientul.
Iată câteva dintre tipurile de reacţii posibile la comunicarea diagnosticului de infecţie HIV: tristeţe, disperare, şoc, negare, furie, blocaj/anestezie
emoţională, senzaţie de irealitate, retragere, renunţare, izolare ş.a. Bolile
incurabile, cele cu potenţial letal - aşa cum este privită de cele mai
multe ori această boală - sunt percepute ca pierderi ireversibile de
către pacient şi generează trăiri de neputinţă, inutilitate,
incapacitate, deznădejde. În
această situaţie este extrem de necesară consilierea psihologică a
persoanelor care se văd puse în faţa unui astfel de diagnostic, situaţie
copleşitoare prin implicaţii, consecinţe, evoluţie şi parcurs.