CURSURI SPECIALIȘTI

INTERVIZARE / SUPERVIZARE  1:1

Discutarea cazurilor clinice 

din activitatea de psihologie/

psihoterapie sau alte informații privind traseul de psiholog.

ÎNTÂLNIRI ÎNTRE PROFESIONIȘTI

• Studii de caz. Disfuncții sexuale feminine
• Studii de caz. Disfuncții sexuale masculine

PSIHOLOGIE CLINICĂ

Traseu de psiholog

Cabinet de psihologie

Supervizare psihologie clinică

Terapie de familie

Părintele care ai vrea să fii

“De ce lucrezi cu părinții când copiii au probleme?” Aceasta este marea nedumerire care se naște în mintea celor mai mulți părinți de la care primesc solicitări de terapie pentru problemele copiilor lor.

Copiii nu au probleme, ci reacționează la ce se întâmplă în jurul lor. Ei sunt simptomul sistemului din care fac parte. Comportamentul lor îi uimește, neliniștește, alarmează sau contrariază pe părinți, ca urmare încearcă diverse metode de schimbare. Pentru copii.

Metodele lor sunt de cele mai multe ori ineficiente sau funcționează doar pe termen scurt. Acesta este de obicei momentul în care părintele exasperat, sau neliniștit, sau confuz, sau iritat, sau îngrijorat, sau temător, sau etc... apelează la psihoterapie.

Dacă psihoterapeutul are formare în terapie de familie, va privi tabloul în întregime, nu doar ce face copilul, ci mai ales ce fac părinții în răspuns la ce face copilul, de fapt, toți cei cu care interacționează. Va pune întrebări despre contextul în care se desfășoară comportamentul problematic, va fi interesat de secvențele de interacțiune și relațiile în care este integrat acel comportament. Acesta este locul și ținta schimbării.

Noua perspectivă permite o privire de ansamblu mult mai amplă, îmbogățită cu detalii deseori ignorate, dar care explică comportamentul și reacțiile copilului. De cele mai multe ori, cea mai simplă metodă de a-l schimba pe celălalt este să te schimbi tu primul. Așadar, dacă vrei ca copilul tău să-și schimbe reacțiile sau comportamentul, începe schimbarea cu tine însuți/însăți. Pentru copilul pe care ți-l dorești, pentru părintele care ai vrea să fii.

Terapie de cuplu

Nu irosiți conflictul

Oamenii au istorii unice, povești nespuse, opinii diferite, perspective complexe și convingeri înrădăcinate. Suntem creatori de sens și atribuim semnificații personale realității în care trăim. Dar fiecare construiește propria realitate, diferită de a celui de lângă el. Procesul e natural și firesc, însă duce adesea la ceartă și conflict.

Cuplurile ajung la terapie tocmai în acest punct. ”Ne certăm prea mult. Nu mai comunicăm. Ne-am îndepărtat. Nu mă ascultă. Nu mă înțelege. Nu-i pasă. Nu știu ce vrea. Nu e acolo pentru mine.” Nu certurile sunt adevărata problemă - dacă s-ar opri puțin să privească cu obiectivitate și un strop de detașare ar remarca că există un tipar similar în fiecare discuție aprinsă și în fiecare război. Diferă doar contextul și pretextul. 

În orice critică stă un sâmbure de adevăr, pentru că în spate regăsim o dorință neîmplinită și o nevoie fără răspuns. Cea mai importantă întrebare este sub ce formă le transmitem celuilalt. Într-o formă pe care o înțelege ușor și o descifrează corect? Sau ca reproșuri, acuze, critici, cicăleli, atacuri, pedepse, amenințări, umilințe, jigniri, ironii, tăceri, bosumflări, retrageri, evitări...

Fiecare partener are nevoie de un proces de introspecție care să ajute la clarificare și conștientizare. În terapie învață să-și privească propriile experiențe și devine conștient de bagajul pe care-l poartă. Însă nu se naște conștientizare fără durere, ne spune Jung. E simplu să gândim că lucrurile nu merg bine din cauza celuilalt, dar principalul obiectiv este să ne întoarcem privirea către sine pentru a descoperi unde am rămas blocați. Conflictul nu e altceva decât o oportunitate de creștere și dezvoltare. Nu-l irosiți.